luni, 24 august 2015

ULTIMA MARE MIGRAŢIE



AZIL ŞI ABUZ DINCOACE ŞI DINCOLO DE GARD
Carol Hârşan

Spuneam în studiul despre Plăcile de tectonică politică globală (vezi http://avionul-de-hirtie.blogspot.ro/) că a vorbi în anul 2015 despre „Cortine de Fier” şi Război Rece, este absurd, Lumea luînd cu totul alte aspecte reale de manifestare.
Dar iată că Gardurile reapar. Nu ideologice, ci împotriva altor oameni. Împotriva unor valuri de migratori moderni, dureros de concreţi, ce au surprins întreg continentul european.
Tradiţionale, de milenii, migraţiile umane majore au urmat, de regulă, acelaşi traseu: dinspre Asia şi Africa de Nord, spre Europa. În fond, istoria a consemnat uluitorul proces de indo-europenizare a Europei (3500-2500 î.e.n), încă de „pe vremea cînd Europa era o simplă provincie a Asiei” (N. Iorga, 1940).
Migraţiile „normale” aveau o explicaţie candid de simplă: s-a terminat mîncarea pe imaşurile acestea, ne mutăm cu toţii în altă parte, pe locuri mai abundente în hrană. [Cu toţii = zeci de mii, sute de mii şi mai mult].

Dar, revenind pe „păşunea” actualei istorii, după anul 1990 şi pînă în 2015, nu „mîncarea” s-a terminat în ţările de unde a pornit mişcarea migratoare, ci liniştea şi siguranţa publică a unor ţări cu regimuri autoritare, multe din ele, state musulmane.
Cînd Occidentul a considerat că e cazul să intervină, americanii şi co-alizaţii lor au venit, au văzut, au învins (veni, vidi,vici) şi s-au cărat, lăsînd în urma haosul războaielor civile, precum şi ruinele din care s-au format şi au emanat REFUGIAŢII.
Nu cîteva zeci sau sute, ci milioane.
Ţinta lor? Drept la viaţă (supravieţuire), loc de muncă, siguranţă pentru familii.
Destinaţia lor? Europa. Adică, singurul loc unde ei ştiu că aşa ceva se garantează.
                                                        *
Un Schengen spart şi o Germanie islamică.
De cîtva timp, mai mulţi analişti de pretutindeni ne spun că, dacă se doreşte schimbarea, să se facă ordine şi democraţie, linişte şi creştere economică în statele care generează exodul. Ei, bine, eu spun BULLSHIT. Irak, Siria, Afganistan, Libia, Egipt, Mali etc. au demonstrat un lucru evident: Occidentul, atins de morbul democratizării cu forţa, a eşuat direct pe teren, regimuri musulmane corupte, radicalizate, teroriste, nu redevin mai bune, astfel că, să trimiţi înapoi „acasă” milioane de azilanţi Euro, în iadul de unde au fugit, e coşmar. Iar adopţia refuzată e tot coşmar.
De regulă, Clima îi împinge pe oameni spre Nord. Sărăcia şi Foamea măresc presiunea. Războaiele şi crimele desăvîrşesc opera. Tărîmul visat, Paradisul făgăduit de Europa îi opreşte cu garduri de sîrmă ghimpată şi legi anti-imigraţie.
Te-ai pus o clipă în locul lor, să vezi cu ochii minţii tu, europeanule?
Noapte, un bărbat cu o femeie cu chip acoperit lîngă el şi un copil adormit pe un bagaj sumar, sleit de oboseală, care n-au mincat de o zi şi jumătate, care vor la un WC în natură (foarte greu), cărora le e sete şi tatăl le spune să mai aibă răbdare, în timp ce în faţa lor e un gard de sîrmă ghimpată dincolo de care nişte militari în pelerine plimbă agitaţi lanterne şi cîini lup şi nu spun nimic...
Realitatea este că, de la uzul „drepturilor omului” pentru cîteva grupuri de dezmoşteniţi persecutaţi, s-a ajuns la asediul concret al unui întrg continent.
Astăzi, autorităţile europene vorbesc tehnic şi rece despre „cotele de acceptare”, „cotele naţionale obligatorii de primire”, azilul intrînd în rîndul „recomandărilor” obligatorii către membri, ale UE.

Practic, însă, a început un adevărat război, cel al supravieţuirii de ambele părţi. Acţiuni ca „Minutul de tăcere” (Austria) sunt emoţionante şi inutile, ca toate surogatele neguvernamentale şi civice.
Şi, în fond, care Paradis este pe cale să se piardă? „Acasa” lor, sau Europa noastră care îi respinge?
                       
                                 *
Va veni o vreme cînd tot o schimbare de climă îi va împinge pe oameni (pe toţi) în sens invers, Glaciaţiunea, spre „ţările calde”, Africa şi Asia, dacă la acea vreme vor mai exista ţări. La sosire nu vor mai exista nici garduri şi nici legi opresive. Se vor purta pufoaice şi căciuli „Made in Former China”, cu mănuşi din piei de animale, care or mai fi rămas pînă atunci.