O reîntoarcere viguroasă a PSD şi o înfrîngere ruşinoasă a PDL, astfel a
calificat presa centrală rezultatele alegerilor locale de la 10 iunie,
considerîndu-le un preambul al unei reaşezări similare a echilibrului de Putere
la alegerile parlamentare din toamna acestui an.
În opinia mea, aşa numitul Partid al Poporului nu a canalizat speranţe
populare şi mase de dezamăgiţi într-un „nou pol de putere”, ci a regrupat un
mare număr de indecişi, incorporîndu-i temporar în structura caricaturală de
amatori politici numită PPDD.
Simplistă şi pe gustul vulgului, această interpretare nu reflectă
realitatea din profunzimile Puterii, din adevărata „sală a cazanelor”, de unde
ea emană spre punţile superioare, unde căpitani impecabili par să o exercite.
Dar, iată doar cîteva din concluziile ce se desprind dintr-o mai atentă
analiză.
Mai întîi, cîte ceva despre mecanismele interne ale acestei Puteri
profunde, cu reflexia externă a mandatării ei pe cale electorală.
Preşedintele Traian Băsescu şi vîrfurile PDL ale executivului recent
înlăturat, au devenit de-a lungul anilor, la fel ca şi guvernările precedente,
FSN-PDSR-CDR-PSD, dependenţi de Serviciile de Securitate interne, pînă la
intoxicare.
Mediul suprasaturat de elemente de Intelligence şi de indivizi din Sistem
este un foarte prost ambient de gîndire creativă şi un excelent diseminator de
suspiciune corozivă pe corpul oricărui Proiect naţional real. De aceea au ajuns
aceşti oameni la decizii atît de proaste. Iar cînd, pe autoîncrederea generată
de apartenenţa la Sistem se mulează aroganţa, ostentaţia şi tupeismul personal
(vezi cazurile politicienilor Udrea, Anastase, Boc, Băsescu etc.) este mai uşor
Sistemului profund să îi elimine sugerînd prin vaste manipulări de presă
audio-vizuală şi scrisă „necesitatea schimbării” şi „înlăturarea cancerului
pedelist”. Campioana media în această perioadă a fost televiziunea Antena 3.
Liderul „politic” dindărătul acesteia, Dan Voiculescu, este parte din Sistemul
profund, post-Securitate românesc şi, mult mai puţin, un autentic politician.
Aberaţiile lui politice – Partidul Umanist Român, devenit Partid Conservator –
nu au depăşit pragul „critic” de 1%, dar şi-a asigurat subzistenţa prin alianţe
oportune cu partide mari, asigurînd un suport mediatic bine pus la punct.
În cazul alegerilor de la 10 iunie, votul popular a consfinţit doar, la
vedere, ceea ce fusese hotărît deja în interiorul Sistemului profund. Iluzia
schimbării a mai funcţionat o dată, prin impecabile manipulări.
Actuala Uniune Social Liberală – USL – repetă şcolăreşte tiparul coagulării
de forţe pentru re-concentrarea Puterii în formă aparent nouă, creind şi
naivilor lideri ai Uniunii Europene uriaşa iluzie a faptului că, în România,
schimbarea s-a produs.
Sistemul profund îi va folosi în continuare pe toţi politicienii, inclusiv pe Antonescu, Ponta şi Băsescu, în
acest intermezzo dintre două exerciţii electorale în 2012, exact în acest mod,
neschimbat din 1990.
Încrezători în dosare blindate cu ştampile TOP SECRET, aceştia vor continua
cu succes gafe politice în necunoştinţă de cauză, convinşi că acesta este
drumul cel bun. De plătit, vor plăti ei, nu Sistemul profund.
Pentru că ei continuă să fie expresii „la vedere”, puternic mediatizate,
ale unei Puteri reale şi neschimbate din 22 decembrie 1989, Putere care, deşi
nu a fost nici o clipă, ea însăşi, România reală, a reflectat-o prin hidoase
grimase politice, parazitînd corpul naţiunii.
Sistemul profund, cel ce trimite la suprafaţă erupţiile personalizate ale
guvernării locale şi centrale, este impersonal, evaziv, ambiguu, ubicuu,
dezvoltat în reţea, subtilizat persistent în conştiinţa colectivă şi putred de
bogat.
El este sursa efectivă şi profund parazitară a corupţiei, dar şi a
coruperii în continuare a acestei naţiuni.
Dacă am extirpa acum această
tumoare, am rămîne cu foarte puţine lucruri la care să le mai putem spune,
laolaltă, „naţiunea română”.
Deocamdată, nu întrezăresc soluţii de eradicare a Sistemului profund, dar
există o mică probabilitate ca din corpul naţional rămas nealterat să răsară şi
forţele de vindecare şi de refacere a ceea ce a fost, în istoria recentă,
România.
