Cîteva consideraţiuni post-electorale, iunie 2012

O reîntoarcere viguroasă a PSD şi o înfrîngere ruşinoasă a PDL, astfel a calificat presa centrală rezultatele alegerilor locale de la 10 iunie, considerîndu-le un preambul al unei reaşezări similare a echilibrului de Putere la alegerile parlamentare din toamna acestui an.

În opinia mea, aşa numitul Partid al Poporului nu a canalizat speranţe populare şi mase de dezamăgiţi într-un „nou pol de putere”, ci a regrupat un mare număr de indecişi, incorporîndu-i temporar în structura caricaturală de amatori politici numită PPDD.

Simplistă şi pe gustul vulgului, această interpretare nu reflectă realitatea din profunzimile Puterii, din adevărata „sală a cazanelor”, de unde ea emană spre punţile superioare, unde căpitani impecabili par să o exercite.

Dar, iată doar cîteva din concluziile ce se desprind dintr-o mai atentă analiză.

Mai întîi, cîte ceva despre mecanismele interne ale acestei Puteri profunde, cu reflexia externă a mandatării ei pe cale electorală.

Preşedintele Traian Băsescu şi vîrfurile PDL ale executivului recent înlăturat, au devenit de-a lungul anilor, la fel ca şi guvernările precedente, FSN-PDSR-CDR-PSD, dependenţi de Serviciile de Securitate interne, pînă la intoxicare.

Mediul suprasaturat de elemente de Intelligence şi de indivizi din Sistem este un foarte prost ambient de gîndire creativă şi un excelent diseminator de suspiciune corozivă pe corpul oricărui Proiect naţional real. De aceea au ajuns aceşti oameni la decizii atît de proaste. Iar cînd, pe autoîncrederea generată de apartenenţa la Sistem se mulează aroganţa, ostentaţia şi tupeismul personal (vezi cazurile politicienilor Udrea, Anastase, Boc, Băsescu etc.) este mai uşor Sistemului profund să îi elimine sugerînd prin vaste manipulări de presă audio-vizuală şi scrisă „necesitatea schimbării” şi „înlăturarea cancerului pedelist”. Campioana media în această perioadă a fost televiziunea Antena 3. Liderul „politic” dindărătul acesteia, Dan Voiculescu, este parte din Sistemul profund, post-Securitate românesc şi, mult mai puţin, un autentic politician. Aberaţiile lui politice – Partidul Umanist Român, devenit Partid Conservator – nu au depăşit pragul „critic” de 1%, dar şi-a asigurat subzistenţa prin alianţe oportune cu partide mari, asigurînd un suport mediatic bine pus la punct.

În cazul alegerilor de la 10 iunie, votul popular a consfinţit doar, la vedere, ceea ce fusese hotărît deja în interiorul Sistemului profund. Iluzia schimbării a mai funcţionat o dată, prin impecabile manipulări.  

Actuala Uniune Social Liberală – USL – repetă şcolăreşte tiparul coagulării de forţe pentru re-concentrarea Puterii în formă aparent nouă, creind şi naivilor lideri ai Uniunii Europene uriaşa iluzie a faptului că, în România, schimbarea s-a produs.

Sistemul profund îi va folosi în continuare pe toţi politicienii, inclusiv pe Antonescu, Ponta şi Băsescu, în acest intermezzo dintre două exerciţii electorale în 2012, exact în acest mod, neschimbat din 1990.

Încrezători în dosare blindate cu ştampile TOP SECRET, aceştia vor continua cu succes gafe politice în necunoştinţă de cauză, convinşi că acesta este drumul cel bun. De plătit, vor plăti ei, nu Sistemul profund.

Pentru că ei continuă să fie expresii „la vedere”, puternic mediatizate, ale unei Puteri reale şi neschimbate din 22 decembrie 1989, Putere care, deşi nu a fost nici o clipă, ea însăşi, România reală, a reflectat-o prin hidoase grimase politice, parazitînd corpul naţiunii.

Sistemul profund, cel ce trimite la suprafaţă erupţiile personalizate ale guvernării locale şi centrale, este impersonal, evaziv, ambiguu, ubicuu, dezvoltat în reţea, subtilizat persistent în conştiinţa colectivă şi putred de bogat.

El este sursa efectivă şi profund parazitară a corupţiei, dar şi a coruperii în continuare a acestei naţiuni.

Dacă am extirpa acum această tumoare, am rămîne cu foarte puţine lucruri la care să le mai putem spune, laolaltă, „naţiunea română”.

Deocamdată, nu întrezăresc soluţii de eradicare a Sistemului profund, dar există o mică probabilitate ca din corpul naţional rămas nealterat să răsară şi forţele de vindecare şi de refacere a ceea ce a fost, în istoria recentă, România.