Bine. O Moţiune “de succes” a
generat un interimat zis “de şase luni”.
În regulă, dar să nu-i apuce
ameţeala pe proaspeţii beneficiari.
Încă o dată avem o şansă: de
la politica PDL – “tot timpul trebuie furat ceva”, la luciditatea lui “hai să
construim ceva viabil, totuşi”, ca normă USL şi ţintă a lui V. Ponta.
Ideal este să valorifice
acest prilej, esenţial este să nu-i dea cu piciorul (remember Geoană!).
Este timpul ca trainicul lanţ
cauzal al greşelilor de 22 de ani să se rupă. Dar totul e ca la noi, la români:
începe cu o pauză, un interimat. Şase luni.
V. Ponta are datoria de a nu
ameţi, iar C. Antonescu are obligaţia să supra-vegheze acest fenomen.
Pentru că, dacă USL scapă de
sub control acest moment politic nu va mai avea loc de refugiu. Nu se va mai
regăsi în inima niciunui segment electoral,
călcînd pe urmele PDL,
partidul care din 27 aprilie 2012 începînd, din Vinerea Neagră a clanului
Udrea-Băsescu-Blaga, a intrat în malaxorul dezagregării politice, la fel ca
PNŢ, după 1999-2000.
Pentru PDL trebuie să urmeze
perioada penală (perioada albastră, la Picasso), în timp ce pentru USL trebuie
să urmeze perioada de reconstrucţie “de partid şi de stat” (perioada roz, la
Picasso).
Poţi spune multe despre T.
Băsescu, dar un singur lucru este cert: el nu a fost nici o clipă un preşedinte
“cu acoperire naţională”, al tuturor românilor. El a fost mai puţin preşedinte
şi mult mai mult premierul-fantomă (the Ghost-prime-minister) al artefactului
hibrid politic PDL, atît de vid în doctrină şi atît de avid în interese.
Dacă USL (PSD, în special) va
lucra cu aceeaşi matriţă politică, încrederea imprimată iniţial se va disipa ca
fumul de ţigară în atmosfera toxică a unei Românii infestate de corupţie.
Convergenţa necesară:
Asumare, e cuvîntul de ordine.
Dacă V. Ponta nu impune
asumarea, cu adevărat, a răspunderii, prin aplicarea de corecţii politice
radicale, nu va mai fi nici Cuvînt şi nici Ordine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu