Noile –isme se impun galopant-electoral, ca aventuri politice Disney, frenezia nu mai poate fi oprită. Menţionez ce-se-vede-deja: mişcarea dedeistă (pepededeistă, mai exact), becalismul, geoană-ismul (!), uneperismul (sau opreaprogresismul), tökéşismul (!), ioncojismul, dar nici cu ecologismul uzat fără rezultat nu mi-e ruşine. Toate, aventuri politice fără energie, alta decît ambiţia unuia.
Peremismul făcuse un pic de carieră, în ciuda muppetismului de lider, pentru că avea girul Puterii, fără să degenereze în tudorism.
Ceva comun la toate, în afară de ridicol: toate sînt Naţionale, Creştine, Democrate şi …Europene.
Dar, mă-ntreabă unul deunăzi, antisemitismul? Tot un –ism.
Nici vorbă. În ciuda a ce spunea prudent, deputatul Aurel Vainer, recent, pe ziare.com. În România, după 1990, nu poţi să fii antisemit dintr-un motiv dezarmant de simplu: cei ce au dus ţara de rîpă sînt românii neoşi, ’nalţi ca bradul, rumeni şi proşti cu studii superioare, cu părinţi şi bunici nu printre Sefarzi şi nici Khazari, ci prin Securitate şi PCR. Cei care vedeau un duşman al României în fiecare bursier Soros trebuie să fie foarte dezamăgiţi astăzi.
Un antisemitism real, ca la mama neamţului acasă, prin ’38, va fi posibil doar cînd CEO Ahmadinejad şi echipa ayatolahică vor face „bau!” la Tel Aviv şi aceştia, prudenţi, aplică o relocare fără vize (nu va fi timp) prin România la vreun milion de evrei, conform scenaristului Ion Coja care „ştie ce spune”.
În filmul „Z”, un colonel spunea că „sîntem împotriva oricărui sistem terminat în –ism”. Şi s-a văzut, dictatura n-a rimat cu –ism, au eradicat democraţia pentru cîţiva ani.
Ce-ar mai fi de spus? Naţionalismul? Nici vorbă, cînd, prin 2060 etnia ţigană va depăşi numeric etnia care dă astăzi numele acestei ţări.
Dar eu, etern studiator electoral, aştept cu un hilar interes „Congresul” de constituire a mişcărilor: mru-ism (ungurenismul, sic!), natimeirism, iricolumbeanism, elanşvarţenberghism sau, de ce nu, zăvoranismul… Dar, ce aştept mai abitir, este „Mişcarea pentru apărarea dreptului la deturnare” – elenaudrismul – cu sigla profil Băse şi logo „For ever!”.
Cît despre masonism (reducţie populară de la „Francmasonerie”), a fost dus în derizoriu în mod tipic românesc, de propriii aderenţi şorţulişti, prin verificata metodă „muşcă şi fugi!”, între altele,
În toate aceste –isme aşteptarea e sinonimă cu dezamăgirea din start, totul e blazat, trebuie altceva. E clar, fără Ideal nimic nu e. Am spus Ideal, nu idealism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu