O iarnă grea şi-un crivăţ rece
Cerca-vor iar să mă înfrîngă
Singurătatea-mi se petrece
Într-o melancolie lungă.
Prieteni ce hălăduiau
Pînă mai ieri în a mea casă
Depare-s duşi cu interese
Se-nfruptă toţi la altă masă.
Ba parte dintre ei rămase
Să odihnească-n cimitire
Alţii şi-au dus copii şi case
În ţări străine în neştire.
Se duse vara vieţii mele
Aramă-i toamna mea de-acum
Iar idealuri efemere
Se prefăcură toate-n fum.
Versificarea e-n paragini
Nici rima nu vrea să mă ştie
Hîrtiei îi cresc solzi pe margini
Poemu-i doar fosilă vie.
Pe Pasternak şi Ahmatova
Se puse praful chiar de-un deget
Paianjeni învelesc Gongora
Ţesînd la pînze fără preget.
Un oaspete ştiu că mai vine
Dar nu ştiu cînd şi cum arată
Cu el să plec lăsînd în urmă
Tăciunii reci de-acum în vatră
Ocolind orice remediu
Ciocanele îmi bat în tîmple
Şi-mi spun că în acest domeniu
Minuni n-au cum să se-ntîmple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu