România. Sfîrşitul istoriei.

România. Sfîrşitul istoriei. Astfel putem spune despre începutul anului 2012, parafrazîndu-l pe Francis Fukuyama.

Dar, nu. Procesul de sfîrşire a început în decembrie 1989, şi s-a desfăşurat, impecabil coordonat, neîntrerupt, vreme de 22 de ani. Acest proces paradoxal, de oprire a istoriei este o stagnare impecabil dirijată, în care au fost permise doar acţiunile profitabile grupului de Putere. Ale unei singure Puteri, o guvernare autoritară neîntreruptă a Frontului Salvării Naţionale, indiferent ce forme cameleonice au avut măştile ieşite în faţă la Cotroceni şi la Victoria. Iliescu-Constantinescu-Băsescu sînt calamităţi comune unei istorii aride, stagnante de 22 de ani.

Ultima figură, grotească pînă la paroxism şi lipsită de orice urmă de charismă, dar şi de orice proiect de viitor.

Ce au făcut cu toţii?

-         Au confiscat proprietăţile ţării, foste „ale întregului popor”, prin cele mai frauduloase privatizări.

-         Au dus „pe noi culmi de progres” corupţia generalizată prin mituirea sistematică a funcţionarului public, pînă în vîrful ierarhiei.

-         Au coordonat prăbuşirea sistemului de educaţie şi a celui de sănătate, au adus în derizoriu şcoala românească, au dirijat tabloidizarea presei.

-         Au denaturat progresiv cultura românească, prin manelizare şi degradare pe motivul rizibil că „aşa vrea publicul”.

-         Au compromis România pe plan internaţional, arătîndu-se acum indignaţi de faptul că „nu ni se permite accesul în spaţiul Schengen, deşi am îndeplinit toate condiţiile”, în vreme ce statele membre sînt conştiente că şi-ar atrage o ţară coruptă pînă în măduvă.

-         Ţin de 22 de ani un popor întreg ostatic, prin minciună, sărăcire şi stimulare a emigrării valorilor, ca ceea ce rămîne să fie mult mai uşor de manipulat

-         Etc., presa e plină de alte „realizări”...

Deci, rămîne cum ne-am înţeles: România Sfîrşitul istoriei. E filmul-simbol care se joacă acum, cu riscul vizibil al unei noi ratări, lucru pentru care românii au o vocaţie... istorică. Acest pericol, dincolo de orice „anticipate” pluteşte azi peste noi.