Un OSCAR pentru Ion Iliescu

                                                          “The truth is out there.”

                                                                                      X-Files

Unele popoare au o onorantă istorie a propriei lor distrugeri, adesea urmată de renaşteri admirabile. Poporul polonez este unul dintre acestea.

Apoi, la fel, Germania şi Japonia, care, după nimicitoarea distrugere din 1945 au renăscut din cenuşă (remember Dresda – Abatorul 5, şi ciupercile nucleare din arhipeleag), devenind modele de demnitate, tenacitate şi de respect al muncii.

Dar, există şi popoare cu vocaţie autodistructivă, decimate de propriii conducători, iar aici, România e campioană europeană.

Categoric, Traian Băsescu – preşedinte!, cu sigla Ardeiul Iute, vă amintiţi? – a devenit cel mai blamat şi mai renegat personaj politic din România, iar sondajele, bată-le vina!, oglindesc cruda realitate. Chiar şi cei mai aspri susţinători ai săi ştiu asta, le merge mintea, dar nu pot ieşi din joc din rîşniţa Puterii.

Deşi I se cuvine pe deplin un premiu OSCAR, o statuetă, acolo, un mulaj după Gînditorul din Hamangia, pentru magistrala interpretare de casap politic, Traian Băsescu nu-l merită dintru-un singur motiv: e altul, mai bun, în rol.

Doar Ion Iliescu îl merită, pentru rolul de cel mai negativ erou şi cu cele mai spectaculoase efecte speciale, cel care, în cinstea şi sărăcia lui, protejînd “democraţia”, i-a făcut posibili pe toţi.

Şi pe Traian Băsescu, căruia veleitarismul propriu şi ambiţia tenace nu i-ar fi fost de ajuns.

Căci unde Ion Iliescu nu e, nimic nu e, nimic!, şi nici Traian Băsescu nu era să fie!